Motiv de îngrijorare în Peninsula Coreea. Nordul a retras 53.000 de oameni din complexul comun care a fost închis o singură zi în istoria sa

Niciun salariat nord-coreean nu era prezent marți în complexul industrial Kaesong, după ce Phenianul a anunțat luni retragerea celor 53.000 de cetățeni nord-coreeni din zonă și închiderea acestui complex industrial pe fondul unor tensiuni tot mai mari cu Seulul și Washingtonul, relatează AFP.

Prezentat adesea ca o experiență-model de apropiere între Corei, „regiunea administrativă specială din Coreea de Nord” creată în 2004 la Kaesong a devenit o piesă strategică pe eșicherul coreean, pe care se joacă o partidă cu risc mare.

„Până în prezent, niciun angajat nord-coreean nu s-a prezentat la muncă în această (marți) dimineața”, a anunțat o purtătoare de cuvânt a Ministerului sud-coreean al Unificării.

Aproximativ 53.000 de nord-coreeni muncesc în cadrul celor 123 de întreprinderi sud-coreene prezente în complex, care se află la aproximativ zece kilometri de frontieră, pe teritoriul nord-coreean.

„Ne vom retrage toți angajații din zona” Kaesong, a anunțat luni Kim Yang-gon, un oficial de rang înalt din cadrul partidului unic, citat într-un comunicat difuzat de agenția de presă oficială nord-coreeană KCNA.

Începând de miercuri, Coreea de Nord a interzis accesul la Kaesong personalului sud-coreean și unor camioane de aprovizionare.

Pentru moment, 13 dintre cele 123 de companii sud-coreene prezente în complex și-au întrerupt producția, din lipsă de materii prime, iar retragerea muncitorilor nord-coreeni ar urma să paralizeze foarte repede complexul.

Peste 300 de cadre sud-coreene au părăsit complexul începând de la mijlocul săptămânii trecute, dar alte 475 se aflau la fața locului luni, pentru a veghea la buna funcționare a activităților, potrivit Seulului.

O prețioasă sursă de devize străine, de care Coreea de Nord are mare nevoie, complexul Kaesong a rămas mereu deschis, în pofida crizelor repetate din peninsulă, cu excepția unei singure zile, în 2009. Phenianul a blocat, atunci, accesul în complex, în semn de protest față de efectuarea unor manevre militare comune americano-sud-coreene.

Complexul a fost creat în baza „diplomației razei de soare” duse de Coreea de Sud în perioada 1998-2008, cu scopul de a încuraja contacte între cele două țări surori și inamice, care se află în mod teoretic în război, având în vedere că Războiul Coreei (1950-1953) s-a încheiat cu un armistițiu, și nu cu un tratat de pace.

Complexul constituie unica rămășiță a unor eforturi de apropiere între Corei, după întreruperea relațiilor bilaterale în 2010. El a generat în 2012 o cifră de afaceri de 469,5 milioane de dolari (aproximativ 366 de milioane de euro), un ajutor nesperat în termeni de locuri de muncă, taxe și încasare de devize străine.

„Populația nu va mai fi nevoită să strângă cureaua”

Președinta Park Geun-hye s-a declarat marți „foarte dezamăgită”, iar Ministerul unificării s-a angajat să „garanteze securitatea cetățenilor săi și protecția proprietății sale”.

Washingtonul, care a decis să joace cartea unei calmări a situației renunțând la testarea unei rachete balistice intercontinentale prevăzute săptămâna aceasta în California, a catalogat măsura ca „regretabilă”.

„Acest lucru nu va ajuta (Coreea de Nord) să își atingă obiectivul ameliorării economiei și traiului populației sale”, a declarat Patrick Ventrell, un purtător de cuvânt al Departamentului de Stat.

Liderul nord-coreean Kim Jong-un, propulsat la conducerea regimului după moartea tatălui său, Kim Jong-il, în decemrbie 2011, a anunțat la începutul lui ianuarie o „cotitură radicală” vizând redresarea economiei vlăguite a țării, reafirmând totodată ambițiile militare ale regimului.

„Este necesar să efectuăm o cotitură radicală, cu scopul de a construi un gigant economic, în spiritul și cu ajutorul curajului nostru de odinioară, pentru a cuceri spațiul”, a declarat el. „Populația nu va mai fi nevoită să strângă cureaua”, adăuga el.

China, care menține Coreea de Nord sub „perfuzie”, a îndemnat-o, în ultmii ani, să se deschidă din punct de vedere economic, fără alte rezultate semnificative în afara creării unor zone de activitate de-a lungul frontierei lor comune.

Reforme timide au fost angajate în 2002, într-o încercare de limitare a efectelor prăbușirii subvențiilor și ajutorului oferit în urma prăbușirii fostei Uniuni Sovietice, în anii ’90.

Însă puterea, hiper-centralizată, a manifestat frică în fața impulsionării micului comerț și a anulat majoritatea reformelor trei ani mai târziu.

Coreea de Nord se confruntă cu penurii alimentare cronice, din cauza unei foarte proaste gestionări a agriculturii, unor intemperii, încetinirii acordării de ajutor internațional și cheltuielilor militare.

În mijlocul anilor ’90, o foamete a provocat moartea a până la două milioane de persoane, potrivit unor ONG-uri și ONU.